A trecut o luna de zile de cind a trecut in nefiinta un inginer deosebit de talentat. Noi am pierdut un prieten bun, iar tara un om de valoare, care ar fi putut face pt noi toti multe alte minunatii electronice. Electronica si electrotehnica, aceasta a fost pasiunea si pinea lui aici pe lumea asta, un domeniu in care pur si simplu excela. Cind avea vreo idee, ceva prin minte, avea nevoie numai de o cola de hirtie cu patratele, preferabil dintr-un caiet studentesc si de-un creion mecanic. Atit, nimic mai mult, nu tu PC cu CAD si ORCAD etc. nimic din toate astea nu erau disponibile in timpurile acelea, si totusi el incepea sa deseneze, asa simplu, tot felul de scheme electrice care ne uimeau pe cei din jurul lui, si nu se oprea din lucru pina nu termina si-o varianta de calblaj, desenata tot pe patratelele alea minunate. Ne-am intilinit in viata la firma IFET-UMTCF – Deva, unde eu eram proaspat ing. stagiar pe la Biroul Tehnic, iar el era seful LEA (Laborator de Electronica Aplicata) si uite asa el a fost omul care mi-a dat prima data un “weller” de lipit pe mina, dupa care am produs impreuna cu citiva muncitori zeci de “roboti de pornire auto”, interfoane, cuptoare electrice pt topit plumb termostatate, surse de putere in comutatie stabilizate in ferecventa, receptoare de sateleit 
si alte minunatii din lumea electronicii. Am reparat impreuna tot felul de dispozitive prin care misca electronii…n-am avut ceva pe mina la care sa nu-i dam de capat pina la urma. Aceasta “epoca de aur” a avut si ea un sfirsit dupa “revolutie”, cind lucrurile au inceput sa mearga tot mai prost in firma, din alte motive de conjunctura ale momentului. Ne-am despartit pt prima data, eu am plecat in al doilea val de somaj, iar Relu a mai ramas pe baricade, dar la urma a trebuit sa inchida singur usa LEA si sa plece … cred c-a fost ce-a mai urita zi din viata lui. Ne-am mai intilnit de citeva ori, eu eram deja dir. tehnic la o firma privata la care a venit si el fiind cunoscut cu patronul, dar am fost putin timp impreuna si n-am facut impreuna mare lucru .. nici nu se putea dealtfel. Viata ne-a despartit din nou si-am plecat fiecare pe un alt drum, dar ne-am mai reintilnit in citeva ocazii, caci Relu a lucrat in ultima perioada de timp la un departament special de radiocomunicatii… iar eu in alt domeniu tot electric. A fost ultimul chef facut impreuna.
Un aparat de masura digital, gindit si executat de Relu.
O lucrare premiata, la care sef de proiect a fost Relu.
